Adu Doamne, Ploaia!...
Adu Doamne, ploaia, Spiritului Sfânt
Peste-ai Tăi copii, ce-aici pe pământ,
Zilnic ei o cer, dorind s-o primească
În calea credinţei să poată să crească!
Să poată înştiinţa lumea, să ducă solia
Că-i timpul din urmă, când împărăţia
Ce-a fost mult dorită, e acum aproape,
Să înceapă veacul, prin iubirea agape.
Vestind lumii întregi, ultima chemare
La orişice neamuri şi limbi şi popoare,
Ce nu Te cunosc, pentru a se-ntoarce
Din moarte la viaţă, voia-Ţi de a face.
Cu zel să mărească, Jertfa de la cruce
Ce prin hatu-Ţi mare mântuire-aduce,
Fiindcă atât de mult, Tu lumea-i iubit
Încât pe singurul Fiu, L-ai lăsat jertfit.
Adu Doamne, ploaia, sfântă şi Târzie
Să se coacă grâul, peste-ntreaga glie,
Şi pus în hambare, să se împlinească
Timpul revenirii-n gloria-Ţi cerească!
Şi s-aduni la Tine, de pe tot pământul
Pe toti copilaşii, ce-au păzit Cuvântul,
Şi-au dorit prin lacrimi, zorii bucuriei
Când va-ncepe era, sfântă a veşniciei.
Flavius Laurian Duverna
24 octombrie 2006.