Mă simt în spaţiu şi în timp blocat.
Dar mi-amintesc că nu-s de pe pământ,
Că nu pentru-asta fost-am eu creat,
Ci pentru-a fi cu Tine, pururi sfânt.
Şi trec prin lumea asta, călător,
În stânga,-n dreapta nu vreau să privesc.
Nu de la oameni vreau eu ajutor,
La Tine vreau privirea s-aţintesc.
Grăbesc şi-aş vrea s-ajung cât mai curând
Acasă, unde totu-i luminos.
Doar amintiri despre un vechi pământ
Voi mai cunoaşte-n Cerul glorios.
Dar pân-atunci ca-ntr-o oglindă văd
Şi mi-e neclar şi următorul pas,
Nu ştiu de fi-va-n culme sau în văi.
Dar Tu mi-ai zis : « Nicicând Eu nu te las ! »
Şi mi-e de-ajuns. Şi chiar de drumu-i greu,
Piciorul meu pe stâncă sus va sta.
Cu mine-alături este Dumnezeu
Şi merg spre-Acas’ cu El, spre slava Sa.