O întrebare
De ce azi, nu vii la pocăinţă
O! Suflet zdrobit şi păcătos?
De ce priveşti mereu în jos
Şi nu te uiţi sus, în credinţă?
De ce n-auzi, mesajul dulce
Ce te-ndeamnă-acum să bei
Din apa vieţii, urmând să ei,
Şi să porţi zilnic, a ta cruce?
Poate că-ţi este marea şansă
Cea care Domnul ţi-o oferă,
Viaţa-nnoită, chiar prosperă,
Din a iubirii lume, total falsă.
Poate că-i timpul cel mai bun
Din somn acum să te trezeşti,
Şi-o altă soartă sa-ţi croieşti,
Când roade coapte se adun!
Nu lăsa azi, chemarea sfântă
Să-ţi treacă pe neobservate,
Ducând mesajul mai departe,
Fără a-ţi mişca, inima frântă!
Acum se strânge, în secerare
Sămânţa ce s-a pus plângând,
Cari printre lacrimi semănând...
S-a copt gata pentru grânare!
Flavius Laurian Duverna
24 Martie, 2009.