SUNTEM AI LUI...
Suntem ai Lui; ai Celui ce-a sădit
În sufletele noastre simţuri cumpătate
Când a lansat chemarea, desigur, ne-am grăbit
Să acceptăm lucrarea ce naşte puritate.
Suntem ai Lui; când ne-a recuperat
Din noaptea densă a trăirilor precare
Ne-a arătat traseul; tot El l-a luminat
Ca să putem păşi pe drumul spre splendoare.
Suntem ai Lui; prin jertfa cea supremă
Suntem proprietate a Mielui preasfânt
Cu El când se iveşte vreo problemă
Ne amintim ce-nseamnă Legământ.
Suntem ai Lui. El nu bruschează
O fiinţă învinsă de efemerul lut
Ci orice leziune, duios, o bandajează
Punând balsam pe chinul cel acut...
Apoi aduce-n suflet relaxare
Şi iar îl face vrednic de lucrări
Ce vor avea impact în viaţa trecătoare,
Impact cu multe...multe binecuvântări.
Paharul unei lumi aflată în derivă
Nu-i pentru noi; să-l verse în neant!
Hristos pătruns-a-n noi; doar El cultivă
Acele simţuri ce ştiu ce-i important.
Suntem ai Lui. Cum să uităm vreodată
Ce bun a fost cu noi Cel răstignit?
Recunoştinţa noastră, mereu, va fi-ndreptată
Spre Mirele iubit, spre Regele slăvit!
29 Septembrie, 2009