Oameni ce-alearga spre moarte.
Oameni ce merg inspre rau.
Oameni ce nu vad ca viata este chiar Dumnezeu.
Astfel de oameni intalnesc eu.
Merg inainte si-i vad bucurosi.
In drumu-mi spre ceruri,imi par luminosi.
Merg inainte,dar ma uit si-napoi,
Si iata-i in urma ,aceiasi eroi.
E doar o armura de falsa lumina
Ce-acopera corpul si fata din tina.
Privesc inca-odata.Poate ma-nsel!
Aceleasi imagini in fata-mi se-astern.
Si uite,acolo,pe margini de drum
Un om ce-mi spunea ca viata-i o stea….
Mai ieri el era bucuros
Dar iata-l acum cazut din cer,jos.
In pulberea neagra el zace plangand.
Asteapta ca-steaua s-apara cantand.
Nisipul clepsidrei se scurge-n tacere
Si-n praful murdar zace fara putere.
Nu vrea a crede-n Dumnezeu,
Se considera ateu.
Dar spuneti-i voi stele toate
De cine a-ti fost oare create?
Cine va pus acolo sus
De-n viata omului a-ti patruns?
Desigur,desigur e doar Dumnezeu
Dar spune-ti-i si omului meu ca nu este greu
Sa te-ncrezi in Dumnezeu.
Merg inainte…Aceiasi eroi
Cu-armura-n lumina dar ochii goi.
Mai am mult de mers,dar pasii-mi raresc
Caci vad doar tirstetea,ce-n ochi o citesc.
Cu fata voioasa,dar suflet inchis
Ei nu stiu ca zboara incet spre abis…
Mereu se inseala,mereu ei gresesc,
si cauta intr-una un sfat parintesc.
Iubesc doar o floare ce vara-i frumoasa
Dar uita ca iarna e tare geroasa.
Tanar de esti,ai viata-nainte.
Chiar dreptul ceresc,
Poti sa-l vinzi pe-o ciorba de linte.
”Stiu de Dumnezeu si cred in Fiul Sau!”
Ramane insa crezul ce-l supune orisicine.
E mai usor sa spui decat sa implinesti
De ce sa te jerfesti cand poti sa jefuiesti?
De ce sa faci ce-i greu cand este mai usor
Sa-ti minti sufletul tau
Cu-n simplu:”cred in Dumnezeu!”
De ce?
Piveste doar la via ce azi este taiata.
Ea plange-acum cu lacrimi si-i tare-ndurerata.
Dar maine iat-o-n soare cu fata radioasa
Cu struguri multi ca zestere,ea rade,si-i voioasa.
Priveste acum spre pleava ce creste fara apa,
Ea-i fara griji ca maine va trebui sapata.
Nu trebuie-ngrijita,nu trebuie udata.
Traieste dupa voia-i ce-o crede meritata.
Dar iata secerisul este in toi acum
Iar pleava din drum e-nlaturata.
E pusa-n foc si piere de flacari spulberata.
Alege dar durerea mai bine decat rasul.
Alege umilinta ci nu mandria crunta
Alege calea grea caci la sfarsit e soare
Alege dar urcusul caci bucuria-i mare.
Ma uit spre omenire si strig acum mai tare
Caci sufletul imi plange de-asa durere mare.
Urc dealul Capatanii si le arat o cruce,
Un Om ce-alese spinii,asteapta la rascruce.
Pe fata Lui,prea blanda,vad lacrimile-amare
Cum se preling pe pleoape ca valul de pe mare.
Nu pot acum sa merg nepasator inainte
Caci toata omenirea se vinde pentru linte.
Ei merg mereu spre moarte si nu stiu ca-n rascruce
Asteapta acelas Om ce a purtat o cruce.
Ne-am adunat in juru-I noi,cativa frati,
Si L-am privit cu lacrimi,adanc tulburati.
Si-a indreptat privirea spre noi si ne-a vorbit.
Ah, parca glasul venea din rasarit.
Vibrand iubire’n vocea,era un Fiu ceresc
Cu-ntreaga Lui faptura era dumnezeiesc.
“Copilasilor,si pentru voi am plans
Si-acolo, sus,pe cruce,piroane M-au strapuns.
Am suferit cu drag caci mult Eu v-am iubit
Iar locul vostru-n cer de mult e pregatit.
Acum insa doresc sa va trimit in larg
Sa spune-ti celorlalti ca ii astept in prag.
Merge-ti prin munti si vai si chiar prin departari
Vestea iubirii Mele sa sune pana-n zari.
Voi tineri,brazi puternici,nu dati inapoi
Sa nu cumva sa stinge-ti luminile din voi.
Fiti dar vitejii Ierusalimului Sfant
Candela voastra sa lumineze-ntreg pamant.
L ucrati cu bucurie, chiar de e nori sau soare,
Cantati cu veselie chiar de e cald sau e ninsoare
Copiii Mei cu parul alb vegheati in rugaciuni
Nu obositi acum,chiar de mai sunt putin carbuni.
Vegheati in noapte, langa foc,nu atipiti lucrand
Mai e putin si-ai zilei zori se-arata tremurand.
Si-acum va dau puterea Mea,lucrati cu-ntelepciune
Salvati pe oameni din blestem,conduce-ti-i la Mine.
Voi fi cu voi cand va fi greu,pe brate va voi duce,
Dar voi lucrati prin Duh mereu,chemati pe toti la cruce.”
Noi ascultam cu dor in piept si inima deschisa.
Si am plecat cu toti la drum cu-o pace nedescrisa.
Iar eu,in urma am privit.Aceiasi oamenii am zarit.
Dar nu am mai trecut grabit caci nu am vrut sa fiu levit
Ci ‘Cel samaritean smerit,ce cu iubire s-a jertfit.