PEDEPSEŞTE-MĂ DOAMNE!
16.08.2009 (Evrei 12:1-11)
Scriptura cerne peste noi
Un nor de fapte, mărturii:
Sunt Sfinţii lăudaţi dintâi
Pentru Credinţă şi Destin.
Doar Unul, mai presus de toţi,
De toate spuse şi gândite,
S-a dat pe sine pentru noi:
El este ISUS – stă-nainte!
E Căpetenie şi Scut,
E Domn în veci şi, pentru mine,
El mijloceşte ne-ncetat
La Dreapta Tatălui-nălţat!
Mă-ntreb smerit, cu cap plecat:
„Sunt oare demn de Jertfa Lui?
Calc oare eu peste păcat?
Merg drept pe Drumul ce L-a dat?”
Răspunsul stă-n Puterea Lui
Şi-n Dragostea-i nemărginită,
Şi în mustrarea Domnului:
Pedeapsă sfântă, mult dorită!
Când Dumnezeu Nuiaua ia
Şi o simţim cum arde-n lacrimi,
EL, ca un Tată iubitor,
Ne-arată Calea fără patimi…
O, Doamne! Tu, Părinte Sfânt!
Tu, Creator făr-de prihană,
Pedeapsă dă-mi şi ştiu atunci
Că-mpărăţia Ta mă cheamă!
AMIN!