CORTUL
12.07.2009 (Evrei 9)
Când primul Legământ s-a dat
Pentru a Domnului slăvire,
Dumnezeiește au cântat
Dar pământeni erau din fire.
Era un Cort numit ”Loc Sfânt”,
Erau un sfeșnic, masă, pâine,
Erau și laude și cânt,
Era Slăvire!
În locul denumit ”Prea Sfânt!”,
O dată-n an pășea un preot
Care prin sânge și cuvânt
La Chivotul de Legămât
Cerea nădejde…
Și, astfel, Duhul Sfânt vestea
Prin obicei și taină mare
Că drumul drept spre Locul Sfânt
Este închis și-i o chemare!
Când daruri, jertfe fel de fel
Aduc spre slavă-n Cortul,
Ei uită chiar de Dumnezeu
Care ne vede-n totul.
Preabun, EL, Tatăl ne-a salvat
Prin Fiul – Mare Preot,
Care prin Jertfă ne-a iertat
Și cortul vechi L-a dărâmat
Pășind cu Legământul dat
În Locul Sfânt, neîntinat
În CORT de DOMNUL RIDICAT:
Acolo ne e Cerul!
Căci sângele-i a lui Hristos
Și Duhul e-al Său veșnic,
El este Noul Legământ,
El e Zidire pe pământ
Și Moștenirea Vieții!
El Unul ne-a răscumpărat
Prin Moarte și-Nviere
Iar Cerul el L-a curățat
O dată-n veci și cu Putere.
Pentru ca noi, prin Har și Duh,
Prin rod de pocăință
Să Îl slăvim și să-L urmăm - ”Mijlocitor și Domn deplin!” -
Prin lacrimi și credință.
Și Adunați în CORTUL LUI
Vom fi de-a pururi vrednici
Noi, păcătoșii mântuiți
Ce plângem prin biserici!
AMIN!