La scăldătoarea Siloam
La scăldătoarea Siloam
A poposit Domnul odată,
La bolnavii ce-aşteptau
Spre-a fi apa-i tulburată.
Ei se uitau cu îngrijorare
La undele-i prea liniştite,
Ca iute în ea sa se bage-
Momente mult nădăjduite.
Circula în popor o vorbă
C-atunci când se tulbura,
Ea atinsă era de-un înger
Când din cer, se pogora.
Primul care-n scăldătoare
Mişcarea apei o atingea,
Se vindeca de orice boală
Şi-ndată, sănătos se făcea.
Acolo, era un biet bolnav
Ce-adăsta de multă vreme,
S-aibă-un sprijin, un ajutor
Cineva, îndată să-l cheme.
Când l-a văzut atunci Isus
L-a întrebat cu glas duios,
Ştiindu-i gândul ce-l avea:
-,,Vrei să te faci sănătos?’’
-,,Doamne,’’ abia a răspuns,
,,Nu am pe nimeni în-ajutor,
Şi-altul intră în scăldătoare
Pân’să mă duc eu să cobor.’’
-,, Ridică-te!" Domnul i-a zis
,, Şi ia-ţi patul tău şi umblă!"
Atunci sărind ca şi-un copil
A dispărut, făcând o tumbă.
A fost atunci o zi de Sabat,
Când Isus milă Şi-a făcut,
De trupul cel bolnav şi slab
Ce-o altă viaţă şi-a-nceput.
Mai târziu, când l-a întâlnit
La Templu ca să se-nchine,
I-a reamintit, cu glas blajin:
-,,Să ai grijă acum de tine!’’
Flavius Laurian Duverna
24 Mai, 2008.