“Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu,prin Duhul.”(Efeseni 2:22)
Găsim în Cronici vremea glorioasă
Dintr-un trecut ce-l evocăm mereu,
Când Domnului I s-a zidit o casă
Strălucitoare şi maiestuoasă,
O casă Numelui lui Dumnezeu.
Se construia cu-atâta armonie
Că pietrele se-aliniau,cuminţi,
În strai de cedru şi de veşnicie
Şi-n lemn,sculptaţi cu multă măiestrie,
Prindeau,parcă,viaţă colocinţi.
S-au înrolat,să întregească lotul,
Şi lemnul de măslin şi chiparos
Şi-apoi s-a-nveşmântat în aur totul,
Iar când în Templu s-a adus chivotul
S-a coborât şi slava-ntr-un nor gros.
Când jertfa s-a adus ca închinare,
Ca drum înspre etern din efemer,
Pământul căuta spre înălţare
Iar cerul îi venea-n întâmpinare
Căci focul pe altar venea din cer.
***
Dar a venit şi crucea dintre ere
Cu-ai mântuirii,ai speranţei zori
Când Mielul profeţit,dus la tăiere,
A fost jertfit,o jertfă care cere
În duh şi-n adevăr închinători.
Cu Mielul sfânt,cu Piatra lepădată
Suntem zidiţi şi noi,ca pietre vii
Într-o clădire bine închegată,
Un Templu sfânt,o Casă minunată
Pentru Părintele din veşnicii.
Aliniaţi la Piatra unghiulară,
Având în zid un rost,având un loc,
Să dăm lumină lumii de afară
Iar pentru jertfe,ca odinioară,
Să-I cerem Domnului din ceruri foc.
Amin
Vulcan,21 oct.2009