Standardul Sublim
Pe traseul gândurilor, înspre cer cugetătoare,
Care zboară zilnic, prin credinţă, tot mai sus,
Vreau odată, ca s-ajung acolo unde eşti, Isus,
În cetatea cea mai scumpă, veşnică în Soare!
Şi-n lumina ei de iaspis, străvezie şi măreaţă
Să îmi satur sufletul, gustând din făgăduinţi,
Şi uitând trecutul, ce-a fost plin de suferinţi,
Să mă scald în razele-i, raze sfinte de viaţă!
Şi să-l întâlnesc acolo, pe puternicul bărbat,
Cel ce-a fost întâiul, luat la cer de pe pământ,
Pe Enoh, patriarhul, ce-a ascultat de Cuvânt,
Care trei sute de ani, cu Dumnezeu a umblat.
Să mă bucur, în cetate, de întâlnirea cu Ilie,
Marele profet, ce-a fost înălţat la Dumnezeu,
Într-un car de foc, care-a apărut instantaneu
În vârtejul cel de vânt, să-l ducă în veşnicie.
Să întâlnesc acolo, pe acei, veneraţi bătrâni,
Douăzecişipatru, pe scaunele lor de domnie,
Ce-nălţau cântare nouă, şi în sfântă bucurie
Aruncându-şi la picioare, jos, ale lor cununi.
Care-I dau slavă, cinste şi-nchinare Mielului,
Pentrucă în jertfa-I sfântă, ne-a răscumpărat,
Şi ne-a întins o punte, peste abisul de păcat,
Ca astfel, să ne mântuiască, prin sângele Lui.
Să mă bucur de Isus, Mare Preot şi Împărat,
Cel ce-n planul de răscumpărare S-a jertfit,
Ca s-aducă iaraşi, cerul şi pământul oropsit,
La standardul sublim, ce-n iubire le-a creat!
Flavius Laurian Duverna
17 mai, 2007.