Isus ne-a invatat ca dragostea e lucrul cel mai important
Sa ne iubim asa cum El a spus:
Cu jertfa, sacrificii , privind la cel de sus.
Noi suntem frati in Domnul ,avem acelasi crez
Aceea dorinta vie sa implinim Scriptura ,
Cu tot ce in ea scrie.
Dorim sa fim adesea cu fratii in nevoi
Sa oblojim o rana, sa fim in post si noi.
Ne place partasia, cu fratii ne adunam
Cantam , aducem laude , pe Domnul-l onoram.
Si lista este lunga din tot ceea ce faci
Dar seara sta la panda acel ce e dibaci
Si abia soptit constiinta iti spune,
Dorind sa te indrume:
Hei , prietene , ce faci?
Eu? Prieten?
Isus m-a infratit cu cei ce cred ca mine
Si acum eu sunt nedespartit de fratii mei .
Asa sa stii , straine!
O, da , eu stiu acesta
Esti gata sa jertfesti
Si timpul , chiar si banii
Si casa o folosesti
E totdeauna plina de frati
Si altii vin...
Esti gata sa raspunzi la cel mai mic suspin.
Dar dintre toate acestea , Isus nu te-a invatat
sa fii prieten cu cei ce isi spun frati?
Sa stii sa taci atunci cand firea te indeamna sa-i barfesti , sa-i critici sau sa-i judeci?
Cand tu ar trebui sa-i pretuiesti?
Chiar tu spuneai deunazi
Cand singur ai ramas:
"Sunt singur, doar eu si viata
Vom merge impreuna
Vom imparti tumultul
Si rasul si suspinul
Si rasaritul si amurgul
Si soarele si luna
Si vom fi una
Si totusi singur."
Si unde iti sunt fratii dar?
Si infratirea sfanta care atat te-ncanta?
Ce ai ? Cu ce ai ramas?
O dragoste ca de Luceafar , rece
O infratire ca de forma
Si o prietenie care trece.