O mama ce-a lasat in urma...
Dupa o lunga suferinta
Pleca si sora dintre noi
A suportat-o cu credinta,
Privind spre viata de apoi.
Durerea grea cand o rapuse
Rabda si nu se revolta.
Zicea oftand: "Doamne Isuse!"
Apoi in ruga se-afunda.
O vorba de apreciere
Avea, sa spuna orisicui
Uitand parca a ei durere,
Traind spre slava Domnului.
Daca vedea in noi greseala ,
Spunea direct, nu menaja
Pe nimeni, insa la iveala
Tot adevarul il scotea.
Dar n-o spunea ca sa raneasca,
Ci-n dragoste infasura
Tot, ca si in ceilalti sa creasca
Dorinta de-a nu supara
Pe Domnul, cu viata noastra,
Ci de-al iubi, de-a-l asculta.
Pe-oricine-l ajuta sa creasca,
Il ridica, -l-incuraja.
Intotdeauna sfaturi bune
Apropiatilor dadea
Ii invata ca sa adune
Doar ce e bun,-i-mbarbata.
Asa precum stand in lumina
Vezi orice pata pe vesmant
Si in prezenta dansii, lina,
Simteai ca doare un cuvant
Care l-ai spus fara sa cugeti,
Sau vorba nu ti-ai respectat.
Simteai ca trebuie sa cureti
Tot ceea ce te-a intinat.
Si pentru ca numai credinta
Si doar ce-i sfant o-nsufletea,
Crestea si in ceilalti dorinta
Pe Dumnezeu de-al asculta.
O arta binecuvantata
Avea in felul ei de-a fi
In asa fel, ca niciodata
Nepasator nu puteai fi
Fata de Domnul, ce te-ajuta
Si fata de iubirea Sa.
Te motiva sa ai mai multa
Credinta, ca sa poti lupta
Cu greul vietii, cu povara,
Ori cu necazul ce-l aveai.
Simteai ca vine primavara,
Prin orice aspre ierni treceai.
A fost un stalp de rezistenta
-N familie, in casa sa,
Dar si-un exemplu de credinta
Pentru toata biserica.
Casa i-a fost mereu deschisa,
Cu drag pe oaspeti ii primea;
Lucrarea ei ramane scrisa
La Dumnezeu, in casa Sa.
Iar Domnul ii va da rasplata
Si ca si Dorca, va-nvia.
In tara binecuvantata
Cu Domnul, pentru veci va sta.
Multi dintre cei ce sunt de fata
Vor pastra amintirea ei
Ca pe-o senina dimineata,
O-ntruchipare-a dragostei
De frati, dar si de adunare,
De tot ce-i drept si-adevarat.
De-aceea, azi, pe toti ne doare
Ca sora noastra a plecat.
O mama ce-a lasat in urma
Copii destoinici, deosebiti,
Dar si-a dorit ca-n sfanta turma
A Domnului Isus sa fiti,
Copii ai ei! Stim ce durere
Aveti, ca mama nu mai e.
Dar Domnul va va da putere
Ca sa vedeti mai limpede
Ca drumul marii ei credinte
E-un drum ce trebuie urmat.
Domnul va dea sfinte dorinte
De a-l urma ne-ntarziat.
Ajuta-i, Doamne, si nepotii
Sa creada-n Domnu-Isus si ei
Ca sa se bucure cu totii,
Sa fie in prezenta ei
Cand va veni odata clipa
Plecarii, caci toti vom pleca!
Ajuta-i, Doamne, sub aripa
Ocrotitoare,-a Ta sa stea.
Sa creada in Mantuitorul,
In jertfa Sa de pe calvar
Caci El ne iarta tot trecutul
Si mantuire ne da-n dar.
De-aceea a murit pe cruce
Domnul Isus, pe Golgota
Celor ce cred, iertare-aduce
Fa, Doamne, cu noi toti asa!
24 oct. 2009