Chiar dacă amarul de pelin
Mă arde-n piept şi nu mă lasă,
Isus, tu eşti al meu alin,
Tu-mi stâmperi dorul ce m-apasă.
Tu legi chiar rana care azi,
Îmi mistuie fiinţa toată,
Căci tu dai vlagă celor slabi
Care în rugăciuni te-aşteaptă.
Şi inima ce-n piept a stat
Atâta timp în apăsare,
Lovită de furtuni amar,
Zacea zdrobită, în durere,
Tu inspre ea te-ai aplecat,
Cu-n susur blând,duios şi dulce,
Ai mângâiat al meu amar
Şi-ai pus în loc, belşug de pace.
Căci tu eşti cel ce în Cuvânt
Ne dai o siguranţă sfântă,
Căci tu dai viaţă celui mort
Şi ridici trestia căzută.
Oricât de jos ar fi cazut
Omul, prin a vieţii valuri,
Tu îl ridici chiar din ruini
Căci tu eşti dragoste şi harul.
De aceea azi eu te măresc,
Pentru iubirea-ţi minunată,
C-amarul meu mi l-ai luat,
Ca eu să-ţi cânt,cât mai am viaţă.
Şi pentru dragostea ce azi,
O văd mai clar ca niciodată,
În viaţa mea şi-n al meu pas,
Doresc să-ţi dau viaţa toată.
Amin