Inainte,eu scriam:
"Nu mi-e teama de Satan !"
Dar acum eu scriu aici:
"Vreau sa-i caut pe cei mici !"
Pe cei mici in duhul lor,
Sa le fiu de ajutor...
Nu cumva, ca sunt mai mare, Mai viteaza,mai cu stare...
Dar de "oful"lor,ma doare!
Vreau sa-i caut,sa le-alin,
Ranile,ce dor,de chin.
Sa le torn balsam pe ele, Ulei Sfant,prin vorbe sfinte,
Sa se-nchida bube grele
Si s-alerge.inainte!
N-am o mare-ntelepciune,
Nu ma vad c-as fi ceva
Si priceperea-mi lipseste...
Dar,eu caut,"dragostea"!
Pentru ca ,aceste toate,
Proorocia,cunostinta,
Se vor duce cu pamantul...
Nu ramane nici credinta...
Ce ramane-n vesnicie,e iubirea...
Sa nu crezi ca esti ceva,
Gadilandu-ti astfel firea...
Esti nimic!
Si gandind adanc acestea,
Vezi-te cat esti de mic!
Ai o mare-ntelepciune?
Esti nimic...si nu cunosti!
Esti un mare-nvatator?
Esti prooroc si-n limbi vorbesti?
Lucrurile-n jur se schmba,
Cand cu gura-ti poruncesti?
Esti cumva predicator
Si cuvantul manuiesti?
Slava Domnului,ca esti!
Nu ramai in veci asa...
Si din slavile ceresti,
Se-auzi un glas usor:
"Ce ramane-n vesnicie...
Este numai "dragostea!"