IOAN 15:13
Într-o seară am închis ochii pentru rugăciune
şi dintr-o dată am simţit miros de trandafiri,
şi nu ştiu dacă a fost vis
sau a fost viziune,
nu ştiu dac-am văzut un colţ de paradis:
munţi de smarald topiţi sub un apus de soare
umbreau câmpii de trandafiri portocalii,
pârâuri limpezi murmurau răcoare
şi prin păduri de paltini aurii,
se auzeau plutind în adieri uşoare,
triluri de ciocârlii.
Am deschis ochii de-atâta frumos copleşit,
şi am privit afară prin geamul îngheţat.
Nu ştiu dacă a fost tristeţe
sau dor ce am simţit,
iar ce-am văzut nu ştiu dacă e frumuseţe:
în peisajul alb strălucitor,
colinde ningeau încet peste ogradă;
cireşul meu dormea învăluit în ceaţă,zâmbitor,
iar aşezat sub lună,ca orice trecător să-l vadă,
un semn că orice-i trecător:
un mic om de zăpadă...
Atunci,în sufletu-mi deschis a curs
un strop fierbinte de-adevăr:
atâtea lucruri frumoase în lume
îţi mângâie privirea,
însă,un singur lucru e cu adevărat frumos...
IUBIREA... cu care ne-a iubit pe noi Cristos.
Din nou,spre rugăciune ochii i-am închis,
dar,nu am mai avut cuvinte să mă rog
şi-atunci am zis:
- Părinte,lasă-mă să tac
şi din tăcerea mea, alege Tu
tăcerile care Îţi plac.