Parcă a-mbătrânit subit planeta
Cu chip ridat,încercănat,livid,
Ca un bolnav ce nu ţine dieta
Şi,sistematic refuzând tableta,
Ignoră diagnosticul perfid.
Nu-i vorba de-o migrenă trecătoare,
Cu care de-altfel s-a mai confruntat,
Ci de simptome îngrijorătoare
Când boala tinde spre cronicizare,
Spre un dezastru generalizat.
Cuprinsă de seismice frisoane,
Planeta,prin vulcanii ce o dor,
Transpiră lavă,cu fierbinţi broboane,
Şi zvârcolindu-se în uragane
Priveşte-ntrebător spre viitor.
Însă „prezent”e timpul de-ntâlnire
Al profeţiilor dinspre trecut
Ce,aducând lumină şi trezire,
Nu încetează să ne dea de ştire:
Pentru Pământ,sfârşitul...a-nceput.
Dar pentru că obscurul guvernează
Pe un pământ confuz şi belicos
Vin voci de falşi profeţi,ce delirează,
Şi omenirea se îndepărtează
De singura salvare,de Cristos.
Căci chiar de-s semne înfiorătoare
Care privesc al vremilor apus,
Ele sunt,totuşi,îmbucurătoare
Pentru acei care cu nerăbdare
Aşteaptă întâlnirea cu Isus.
Este bolnav şi obosit Pământul
Iar asfinţitul lui e iminent
Cum prin profeţi a glasuit Cuvântul,
Dar când spre cer ne va chema Preasfântul,
Noi îl vom părăsi,spunând:prezent!
Amin
Vulcan,13.11.09