Lumini din Paradis(1)

LUMINI DIN PARADIS(1)

Lumini din Paradis, lumini divine
Ne daţi încredinţări şi bucurii depline
Când ne-aţi pătruns simţit-am desfătare
În sufletele răvăşite de tumult
A fost cea mai sublimă transformare
N-am mai dorit să stăm în spaţiul cel ocult.

Venit-aţi din mediul stărilor perfecte
Şi-am fost convinşi că nu sunteţi suspecte
Ne-aţi cucerit fiinţa cu zâmbetul cucernic
Şi v-am asimilat să staţi, întruna,-n noi
Adus-aţi în fiinţe un sentiment puternic
De-a preţui, nespus, viaţa de apoi...

Adus-aţi armonii învăluite-n har
Esenţele din voi au gust ca de nectar
Întunecimea groasă ce ne învăluia
Atunci când necredinţa ne dirija umblarea
S-a risipit de tot; şi veţi continua
S-aduceţi şi la alţii, de Sus, descătuşarea.

Cum floarea dă arome ce-ncântă o făptură
La fel din voi emană speranţă şi căldură
Ne arătaţi traseul parcurs de oameni buni
Pe care i-aţi convins de rostul jertfei sfinte
Voi faceţi zid puternic când vin întinăciuni
Să nu trădăm pe Mire pentru un blid de linte.

Destinu-i altul de când ne-aţi transformat
Ne-am contopit fiinţa cu Cel ce-a înviat
Când vine, cu furie, năpasta să zdrobească
Decizia pioasă de-a sta pe-al Lui traseu
Primim, iar, energia ce poate să oprească
Nemernicul atac ce vine-n ceasul greu.

Lumini din Paradis, lumini nestinse
Divinul univers cu legile-i distinse
L-aţi aşezat în noi. O, ce favoare!
Gustăm acum din stări ce pot crea
Aprinsul dor pentru aleasa sărbătoare
Când, consternaţi, în faţa Mirelui vom sta.

17 Septembrie, 2009