CÂND AM DECIS SĂ TE URMĂM...
Când am decis să Te urmăm
Eram în stare de ruină
Şi nu puteam să cugetăm
La Ţara cu Lumină plină
De fapt, atuncea nu ştiam,
Nimic, din traiul cu Mesia
Nu cunoşteam ce-i Adevărul,
Nu cunoşteam ce-i bucuria...
Ne sufoca a lumii pleavă
Iar suflul ei ne ameţea
Dar când aflat-am ce otravă
O lume poate să ne dea
Pe gânduri n-am stat nici o clipă
Ci-am mers cu Tine, Tată drag
Căci ne-ai dezvăluit speranţa
Ce merge-n veşnicul meleag...
Ne îndreptam spre degradare
Când glasul-Ţi bland ne-a cercetat
L-am ascultat cu delectare
Şi nu am mai continuat
Călătoria spre genune,
Spre mediul fără de lumini
Unde domneşte tatăl urii
Şi unde nu-s cireşi, nici crini...
Chemarea Ta a fost cerească
Şi-am înţeles că ne-ai creat
Să Te slujim cu adorare,
Să ne desprindem de păcat
Ne-ai dat o viziune sfântă
Să-ntrezărim ce e în Rai
Să nu mai stăm în atmosfera
Ce-abundă-n negură şi-n scai.
Ne-ai modelat după modelul
Ce stă-n al Tău Atelier
Ne-ai dat cadouri de tot felul,
Ai pus în noi alt caracter
Şi Sfântul Duh ne este ghidul
În tot ce facem şi gândim
În noi nu mai domneşte vidul
O, ce imens Te preţuim!
Când am decis să Te urmăm
A fost o zi de biruinţă
Acum, ajută-ne să stăm
(Chiar de va fi şi suferinţă)
În harul revărsat din plin,
Pe Stânca Mântuirii noastre
Căci doar aşa vom fi feriţi
De fantezii şi de dezastre.
Cu-ncredere păşim spre ţel
De când ne-ai luminat destinul
Ne uşurezi povara grea,
Ne vindeci când ne-apasă chinul
Şi orice piedici s-ar ivi
În calea spre eternitate
Cu Tine le vom depăşi
O, Tată plin de bunătate!
3 Noiembrie, 2009