Zaresc in amintiri...
Chipul drag cu ochi senini
Cu parul nins ca neaua,
Cu zambet cald, cu mersul lin,
Cu inima aprinsa ca vapaia.
In miez adanc de noapte
I-aud glasul blajin
Rostind in ruga, soapte,
Cu plans si cu de suspin.
Copiii dorm. In casa este pace,
Dar ea nu isi gaseste alin,
Caci diavolul, siret, rapace,
Nu doarme ,ci este de ura plin.
Cu ochii catre cer, se roaga.
E noaptea prea tarzie
Ca sa mai poata sta in lupta,
Dar Domnul nu o lasa! Stie!
Se lupta inca-n rugaciune
Si inca mai asteapta
Caci maine iar va trebui sa-ndrume
Copiii catre-a raiului divina poarta.
Ea cere intelepciune si rabdare
Pentru fiinta ei slabita.
Lumina pe-a copiilor carare
Si-o viata chibzuita.
Toti dorm caci noaptea e adanca...
Pe cer, stelute scanteiaza.
Curand va adormi si ea, prea obosita
Dar mai presus de ea, Domnul vegheaza.