Pe ape vin la Tine,cand Tu,Isus,ma chemi, Chiar daca apa marii purtata de furtuni
in barca-mi se ridica,
Nu vreau,Stapanul meu,ca sa privesc in jur,
Ci spre a Ta iubire ma-ndrept fara de frica.
Eu stiu Isuse ca-n prezenta Ta,
Vuietul marii si-al furtunii va-nceta...
Caci glasul Tau puternic,maret,poruncitor,
Va face sa-nceteze,tot ce-mi aduce nor.
Tu esti Acela ,care,ma-ndemni cu staruinta,
Ca sa traiesc aici,o viata prin credinta...
Tu esti cu ,,I,,...,,Iubire,,si din iubirea Ta,
Turnata-i in launtru-mi,din plin,dragostea Ta...
Ca sa-l iubesc pe Tatal si pe al meu aproape,
Sa implinesc cu fapta,iubirea Ta...,,Agape,,
O,Tatal meu,Iubite...cat ma iubesti de mult!
Ajuta-ma, prin Duhul,mereu sa te ascult!
Sa nu trec de Cuvantu-Ti
Facand doar voia mea...
Ci sa-mplinesc in viata-mi,
In toate,voia Ta!
Asa va fi ferice de mine pe pamant,
Dorind,cu-ntreaga mea fiinta,deplin sa te ascult.
Si cugetand intr-una la al Tau Cuvant iubit,
Voi intelege atunci,atunci voi intelege,
Ce mult Tu m-ai iubit!