Cu fata ascunsa in tarana
amarnic plang al meu pacat.
Invatatura Ta divina,
o, Doamne sfinte!am calcat.
Sa Te iubim intai pe Tine,
mereu prin veacuri ai grait,
sa nu ne inchinam la idoli….
sa nu ne facem chip cioplit:
“Eu Domnul sunt lumina lumii;
la Mine-I adevarul sfant;
la Mine veti gasi iubirea.
Ramaneti in al meu Cuvant!”
Dar dorul meu de a “cunoaste”
dorinta-mi vie de “a sti”
si setea apriga, nestinsa
mereu, mereu de a iubi,
facuta-au ca sa-mi para aspre
poruncile ce mi le-ai dat.
Iar fericirea cea promisa
ceva atat de departat!
O, cine-ar fi putut sa umble
doar dupa adevarul Tau!
Asa crezut-am
Si-atuncea mi-am faurit unul al meu.
Si-mi tot ziceam: “Asa e bine!”
“Si asa”
“Si asta este drept”.
“Priveste, asta-i adevarul;
un altul ce sa mai astept!”
“In viata asta pamantesca
cu desfatari si bucurii
pot eu sa aflu adevarul!
Numai in ea il pot gasi.”
Si-acestui adevar anume
-de mine insumi chiar creat-
m-am inchinat si zi si noapte.
Cu dansul,Domne te-am tradat!”
Apoi cand setae de “lumina”
in mine incepu sa creasca,
eu nu mi-am indreptat privirea
spre bolta limpede, cereasca
ci-n stiinta si-n laboratoare
am cautat-o tot mereu
si cu-un scalpel-cu sange rece-
l-am disecat pe Dumnezeu:
L-am cautat in matematici
si in formule, fel de fel…
In fizica si in chimie
crezut-am cam sa dau de El.
Misterul cerurilor toate,
pe Dumnezeul nevazut
,
in teoreme si-n axiome
ca sa-l descopar, am tot vrut.
secretul nepatruns al mortii,
Principiul vietii necurmat.
in carti de stiinta fara numar,
sa-L aflu, eu am cautat.
Si numai cartea Ta cea sfanta
in care-as fi putut afla
lumina,
adevar,
iubire…
singura carte:Biblia
eu n-o citeam!
Intelepciunea n-o cautam la Dumnezeu
Secretul cautam sa-l aflu
la oamenii din jurul meu.
L-am cautat in eprubete,
in filtere-apoi L-am strecurat;
in recipiente si-n retorte
cu grija l-am tot distilat.
Voiam sa ma conving eu insumi
ca : totu-I ”omul superior!”
ca omul poate sa creeze
chiar viata in laborator.
Dar vai, zadarnic toti savantii
au cercetat..s-au straduit!
Un singur ochi care “sa vada”
sa fabrice, n-au reusit.
Un moloh mi-am facut din stiinta
si numai lui m-am inchinat
ca sa observ abia la urma
cat de cumplit m-am inselat!
Atunci am cautat iubirea!
Si imi ziceam cu dor nespus
ca trebuie sa fie-n lume-un om
intocmai ca Isus
Ca El sa fie bun si nobil,
ca El gingas si curat
si tot ca El sa nu te faca sa suferi
sau sa plangi vreodat’.
Iubirea Lui sa fie mare
fierbinte si nemasurata
sa arda ca o valvataie…
sa-ti lumineze viata toata.
Iubirea lui sa fie casta;
din inima sa zvorasca
si numai inima sa-ti ceara
Doar sufletul sa ti-l iubeasca.
Si-am cautat si zi si noapte
si, in sfarsit,in drumul meui,
am intalnit un om ca-acela
pe care l-am visat mereu.
Nespusa imi fu bucuria,
O, cat de mult l-am mai iubit
Si din iubirea asta mare,
iar mi-am facut “un chip cioplit”
Si lui m-am inchinat cu sete…
nimica alta nu vedeam.
Ca “nu vorbim aceiasi limba”
sa bag de seama ,nu puteam
fiindca-l iubeam!
Si-asa orbita de setea din inima mea
de dorul meu dupa un suflet
cum doar Isus in cer avea.
eu nu vedeam ca-mpodobisem
cu daruri sfinte, un chip de lut,
ce nu putea sa se ridice
spre necuprinsul “absolut”
ce pretinzand ca ma iubeste
imi prefacuse viata-n chin,
cantarea mea in planset jalnic
si rasul meu intr-un suspin.
Plecat-am dar plangand in hohot
vazandu-mi visul inselat,
vazand nadejdile-mi toate
cum rand pe rand s-au spulberat!
Ca tot ce am dorit sa aflu
pe-acest pamant fara de rost:
LUMINA,
ADEVAR,
IUBIRE
iluzii searbade, au fost,
Minciuna fost-"adevarul"
“lumina” fals mi-a luminat,
iar “dragostea”?o farsa trista!
si-acestor trei m-am inchinat!
O, iarta-ma Isuse, Doamne,
nu vezi parerea mea de rau?
Nu vezi cat gem? Nu vezi cat sufar?
Imi recunosc pacatul meu.
Isuse, Tu esti adevarul
In fata Ta ma umilesc.
Tu esti Lumina si Iubirea!
De idoli eu ma pocaiesc.
Durerea mea e azi rasplata
pentru pacatul faurit,
De-a ma fi plecat vreodata
in fata unui:
CHIP CIOPLIT!