Ce-ar fii faptura-mi fara Tine
Mantuitorul meu iubit ?
Ce-ar fii de n-ai fii Tu in mine
Cu harul Tau nemarginit ?
As fii un bulgare de gheata,
Un chip de huma fara viata
O stanca-n-valuita-n ceatza
Si-o noapte fara dimineata.
As fii un fara fara lumina,
Pustie de nisipuri plina
Cu vanturi fara de odihna,
Cu serpi si scorpii ce-n-venina.
As fii o albie uscata
Pe unde-a fost un rau odata
O frunza smulsa si purtata,
Fara de rost prin lumea toata.
Asa-s fii fost dar slava Tie,
Tu esti a vietii bogatie
Comoara harurilor vie,
Ce ma inunda pe vecie.
Eu n-as stii azi ce-I stralucirea,
Vietii-n mii si mii de fete
Si n-as fii cunoscut iubirea,
Cu-nfiorari si frumusete.
De n-ai fii fost Tu bunatate,
Incepatorule a toate
Cu taine adanci si minunate
Ce totul vrea si totul poate
Tu m-ai suit in slavi divine,
Din locu-ntunecatei tine
Isuse sunt ce sunt prin Tine,
Si-acum si-n veacul care vine.