Din neam in neam esti adapost
Celor ce se încred în Tine
Tu vieţii mele scut ai fost
Când vânturi au bătut în mine
Tu eşti cetăţuia mea
Tu eşti adăpostul meu
O lumiă-n noaptea grea, Tu Doamne
Îmi eşti scăpare, în ceasul greu,
În zidul tare, din jurul meu.
O mie cadă-n preajma mea
Şi zeci de mii pot chiar sa fie
Rămân sub ocotirea Ta
Din Tine fac nădejde vie
Eu niciodată nu mă tem
De groaza nopţii ce-o să fie
Nici de săgeata celui rău
Şi nici de-aprinsa lui lucire