Domnul este Păstorul meu,
Nu mă tem de nici un rău,
El mă duce pe verzi coline,
Şi la ape cristaline.
El mă-nviorează-n ziua tristă,
Şi-mi arată calea Lui dreaptă,
Chiar de-aş merge-n văile morţii,
Nu mă tem cu Domnul vieţii.
Domnul meu îmi întinde masa,
În faţa duşmanilor mei,
Îmi unge capul cu untdelemn,
Şi paharul meu este plin.
Fericirea şi îndurarea Lui
Mă vor însoţi în orice zi,
Şi toată viaţa voi locui,
În casa sfânt-a Domnului.