1.Era odat-o tainică grădină
În care Domnul se ruga plângând,
Şi faţa Lui, cea plină de lumină
Era-ntristată până la mormânt.
2.De multe ori pe faţă El căzuse
Şi se ruga cu mult amar nespus;
“Să treacă Tată, să nu beau paharul!“
Paharul suferinţei lui Isus.
3.În Ghetismani, grădină neuitată
În tine plânge Domnul cu amar –
Şi-apoi se-mbracă-n haina umilinţei
Şi-şi pregăteşte drumul spre Calvar.
4.O, Ghetismani, grădina neuitată,
Tu ai văzut durerea lui Isus,
Pe Iuda, când a sărutat o dată
Pe Domnul strălucirilor de sus !
5.O, Ghetismani aş vrea să fiu în tine,
Să văd şi locul unde El a plâns;
Să plâng şi eu, cu lacrimi şi suspine
Să plâng, căci pentru mine El a plâns.