PE VREMURI, STA IOSUA ÎN CRIZă DE TIMP
ERAU MULŢI DUŞMANI PE PăMÂNT,
ŞI SOARELE STA GATA LA ASFINŢIT
IAR NOAPTEA VENA PE PăMÂNT.
ATUNCI, RIDICă IOSUA MÂNA SPRE CER
CU GLAS CA DE TUNET STRIGÂND:
„OPRIŢI-Vă, ASTRE , MAI DAŢI-MI RăGAZ
Să-I VăD PE DUŞMANI LA PăMÂNT! ”
OPREŞTE-TE, SOARE, DEASUPRA PăMÂNTULUI !
OPREŞTE-TE, LUNă, ŞI TU !
LUNGEASCă-SE ZIUA ACEASTA A HARULUI
ŞI NIMENI Să NU ZICă: NU !
ISTORIA ACESTA DE MULT RETRăIM,
E SOARELE-APROAPE ASFINŢIT…
DUŞMANUL E ÎNCă-N PICIOARE – O ŞTIM –
DEŞI ARE CAPUL ZDROBIT.
DIN GHIARELE-I CRUDE, PE CEI DISPERAŢI,
CăUTăM Să ÎI SMULGEM ACUM.
OPREŞTE, PăRINTE CERESC, TE RUGăM
OPREŞTE AL SOARELUI DRUM !
DE ESTE VREUN IOSUA ÎN VEAC DOUăZECI,
Să-NALŢE DAR GLASUL SPRE CER,
ACUM CÂND DUŞMANII-NPOTRIVă PORNESC
ŞI JERTFA UMANă O CER
NU VREM AŢIPIRE LA PLEOAPE Să DăM,
ACUM LUPTA ESTE ÎN TOI.
DIN NOAPTEA DE VECI SUFLETE NOI SALVăM,
CăCI DOMNUL VIEŢII E-N NOI.
AMIN.