ERA O ZI DE DALBă PRIMăVARă,
CÂND POMI-S PLINI DE MUGURI MICI ŞI DEŞI
ERA O ZI, CÂND, PE CăRăRI, NINSESE
PETALE ALBE, FLOARE DE CIREŞ.
ERA UN CER SENIN , SENIN ALBASTRU,
ŞI-ATÂTEA FLORI, CÂMPIA PRESăRA…..
ÎŞI LEGăNAU, PE VÂRFURI-ALBE, CRINII,
POTIRUL ALB, FRUMOS, DE CATIFEA
ŞI ADIA AŞA UŞOR ZEFIRUL,
DIN UMBRA DEASă A CODRILOR DIN DEAL.
ASCUNS ÎN IARBă ,ÎNGÂNA IZVORUL
CU SUSUR LIN, UN CÂNTEC, PE-A LUI MAL.
AŞA ERA ÎN ZIUA CÂND, ISUSE
PE TINE-NTÂIA OARă TE-AM VăZUT…
ERA O ZI DE DALBă PRIMăVARă,
CU ALBE FLORI, CÂND EU TE-AM CUNOSCUT…
ERAM PE IARBA DE MăTASE-N LUNCă
ŞI LăCRIMIOARE-MI ADUNAM ÎN BRAŢ;
TU AI TRECUT, ŞI-N URMA TA , ISUSE
TE-A URMăRIT PRIVIREA-MI CU NESAŢ.
ERAI FRUMOS, CA SOARELE DIN CERURI,
CU FAŢA ALBă , ALBă CA DE CRIN ;
ÎN PăRUL TăU, LUCEAU FIORI DE RAZE,
ŞI-ŢI ERA CHIPUL ATÂTA DE SENIN !
ERA OARE DE VINă PRIMăVARA?
ERA DE VINă CÂMPUL ÎNVERZIT?
CE-A FOST PE URMA, NU-MI ADUC AMINTE…
DAR ŞTIU , ISUSE DRAG, Că TE-AM IUBIT !…
ATÂTA ŞTIU Că TU-MI EŞTI TOTUL, DOAMNE,
Că TE-AM DORIT, CU DRAG, MEREU DE-ATUNCI
ŞI Că-MI PăSTREZ LA PIEPTU-MI, LăCRIMIOARE,
DIN ZIUA CÂND TE-AM CUNOSCUT, ÎN LUNCI .
AMIN.