Veniţi creştini la rugăciune
În casa Domnului Preasfânt,
Veniţi creştini, plecaţi genunchii
Şi fruntea voastră la pământ.
"Veniţi cei osteniţi la Mine,
Cei osteniţi şi apăsaţi.
Odihnă, pacea Mea cea Sfântă
Şi mângâiere-o să aflaţi".
Răsună munţi, răsună dealuri,
Pământu-ntreg de glasul Sfânt.
Se pleacă-n faţa Lui natura
Văzduhul tot, cu nori şi vânt.
Dar omul, singura făptură,
Împodobit cu chip ceresc,
Azi nu mai vrea să ia aminte
La glasul cel Dumnezeiesc.
Creştinii noştri din vechime
Pe sub pământ zideau altar,
Şi pe furiş, la miez de noapte,
Mergeau cu toţii la-nchint.
Azi stau locaşurile sfinte
Pe înălţimi strălucitoare,
Dar câţi creştini le calcă pragul
În zilele de sărbătoare?
Azi, masa Domnului e-ntinsă,
Dar cei poftiţi nu vin la ea;
Ei n-aud glasul Lui ce strigă:
"Veniţi, creştini la masa Mea!"
Veniţi, veniţi cu umilinţă
În faţa Sfântului Altar,
Veniţi să dezbrăcăm păcatul,
Şi să primim al milei har!
Amin