DACă DANIEL N-AVEA CREDINŢă
CÂND ERA ÎN GROAPA CEA CU LEI,
DACă NU STăRUIA-N UMILINŢă,
CEILALŢI ZICEAU Că NU-I DUMNEZEU.
Dă-NE DOAMNE, ŞI NOUă CREDINŢă
CăCI PE PăMÂNT SUNTEM ÎNTRE LEI;
Fă-NE S-AVEM ŞI NOI BIRUINŢă,
Să VADă LUMEA Că EŞTI DUMNEZEU !
DACă SE-NFRICA DANIEL DE LUME
ŞI-NCHIDEA FEREASTRA CăTRE CER,
ATUNCI TU NU-L MAI PRIVEAI CU MILă
ŞI-L LăSAI Să MOARă ÎNTRE LEI.
DANIEL, CÂND A DESCHIS FEREASTRA,
PRINTR-O RUGăCIUNE A NIMICIT
PE CEI CE L-AU ARUNCAT ÎN GROAPă,
CăCI CU DOMNUL EL A BIRUIT.
ACUM NOI DACă-L AVEM PE DOMNUL
PRIN RUGăCIUNE VOM BIRUI.
NU NE TEMEM DE PăMÂNTU-ACESTA.
CăCI CU DOMNUL NOI VOM BIRUI.
AMIN.