Nu ne lăsa să ne-ndoim

NU NE LĂSA SĂ NE-NDOIM,
ÎN CRÂNCENA FURTUNĂ !
NU NE LĂSA SĂ NE-NGROZIM,
CÂND FULGERĂ ŞI TUNĂ !
NU NE LĂSA SĂ ÎNGHEŢĂM,
ÎN CRUNTA VISCOLIRE !
NU NE LĂSA SĂ NU-NSETĂM DE CEA DINTÂI IUBIRE !

NU NE LĂSA SĂ NE-NDOIM,
ISUSE, DE IZBÂNDĂ,
CăCI, FĂRĂ ŢEL, NE PRĂBUŞIM
ÎN MOARTE ŞI OSÂNDĂ…

NU NE LĂSA ÎNDEPĂRTAŢI
DE-A-NOASTRE LEGĂMINTE !
NU NE LĂSA NE ’NFIORAŢI
DE LACRIMA FIERBINTE !
NU NE LĂSA SĂ FIM ÎMPINŞI,
PE CĂI ÎNŞELĂTOARE !
NU NE LĂSA SĂ FIM ÎNVINŞI ŞI SFÂŞIAŢI DE FIARE !

NU NE LĂSA SĂ PĂRĂSIM
CREDINŢA NOASTRĂ BUNĂ !
NU NE LĂSA SĂ DESPĂRŢIM
UMBLAREA ÎMPREUNĂ !
NU NE LĂSA DORMIND NICICÂND,
ÎN LENE ŞI-N PĂCATE !
NU NE LĂSA NEÎNSETÂND DE CINSTE ŞI DREPTATE !

AMIN.