Intr-un pamant de nobil respins si-n departat
Se-ntoarce fara veste un Fiu de Imparat
Se-ntoarce cu durere, cu lacrimi si suspin
Si se intreaba-ntruna:"Nu-i prea tarziu sa vin?"
Cor: Primeste-ma O, Tata, e-adevarat am gresit
Primeste-ma la Tine, de lume m-am scarbit
Primeste-ma O, Tata, e-adevarat am gresit
Dar azi ma-ntorc la Tine O, Domnul meu iubit
Priveste lung in zare si vede un palat
Se-ntreaba-n remuscare:"De ce n-am ascultat?
De ce-am plecat de-acasa cand totul era-l meu?
De ce-am uitat ca Tatal imi este Dumnezeu?
Si cand statea pe ganduri acest Fiu nu vedea
Ca Tatal Sau in poarta cu drag il astepta
Dar cand si-a rupt privirea de tot ce era jos
A imbracat cu slava un alt vesmant frumos.
- Amin! -