Pe abel l-a ucis cain

Pe frunze de palmier in crang
Cad stropii reci de ceata,
Parintii dupa Abel plang,
Caci el s-a stins din viata.

COR:
O,fiu iubit si mununat,
De ce te-ai dus departe?
Acuma stim cu-adevarat,
C-aceasta-nseamna moarte.

Cu fata asezata-n sus,
Iar mama nici nu stie,
Sarmanul Abel doarme dus,
Pe iarba din campie.

Acolo-n vale,langa strung,
Stau oile straine,
Cu toate behaiesc si plang,
Caci Abel nu mai vine.

Caci moartea nu e un strain,
Adeseori ti-e frate,
Pe Abel l-a ucis Cain,
Cuprins de rautate.

De-atuncia mii de mame plang
Si-asteapta in gradina,
Si inima de dor si-o frang,
Tot asteptand sa vina.