Dragul dezmierdarii mele, plin de roua-n par,
Sub sclipirile de stele, m-ai trezit sub mar,
Dezmierdat cu-asa iubire, m-ai trezit sub mar.
Dreapta-ntisa-i peste mine, stanga capatai,
Doamne, nu-i decat din Tine dragostea dintai.
Dulcea, minunata, sfanta dragoste dintai.
Imi rapeste-a Ta iubire inima de drag,
Mire fericit, o mire, fost-am eu pribeag?
Nu, o niciodata n-am fost singur si pribeag.
Iti ascult rapit cuvantul,plang cand Ti-l ascult,
Oare unde-i azi pamantul?Sunt in cer demult?
Cand s-a risipit pamantul, de-s in cer demult?
De ce oare-intreaga fire canta-acum asa?
Mai e oare fericire, sfanta ca a mea?
Nu-i pe lume fericire, sfanta ca a mea.
Unde-i azi cetatea-n care latrau cainii rai?
Ah, atata sarbatoare rade-n ochii Tai,
Toata dragostea din ceruri rade-n ochii tai.
Canta-n zumzetul de albine campu-nmiresmat,
Cine-i fericit ca mine, Mire minunat?
Ah, nu-i nimeni,nimeni,Mire minunat.
Torc cununi de roua zorii si-i anina-n par,
Fericiti nemuritorii cununati sub mar,
Pentru nunta fara capat, cununati sub mar.