Aş vrea, Isuse scump, să fiu ca Tine
În pribegie mea pe-acest pământ;
De-atâtea ori când grea ispită vine,
S-o biruiesc prin sfântul Tău Cuvânt.
R: Aş vrea, Isuse scump, a Ta comoară
De mângâieri, pe veci să-mi dăruieşti;
Aş vrea în mine tot ce-i vechi să moară,
Iar Tu să faci din mine ce doreşti.
2.Şi-aş vrea, Isuse scump, a Ta viaţă
Să se-oglindească pururi în a mea,
Şi să dispară vălul greu de ceaţă
Ce-mpiedică să-ţi văd mărirea Ta.
3.Şi câte n-aş mai vrea, o, scump, Isuse,
În pribegia mea pe-acest pământ!
Dorinţe ce îmi mai rămân nespuse
Să le-mplineşti prin sfântul Tău cuvânt!