Strofa 1
Ne-om scutura ca pomii primăverii,
Ca albe flori cădea-vom la pământ,
Vasul de lut gusta-va ceaţa serii,
Dar sufletul va fi la Cel Preasfânt.
Strofa 2
Ne-om odihni sub razele de soare,
Ca grâul holdei proaspăt secerat,
Va putrezi fărâma trecătoare,
Dar grâul vei păstra părinte-nalt.
Strofa 3
Noi vom zbura ca păsările toamna
Şi frunze vechi cădea-vor pe cărări,
Trup ostenit uita-vei ce e teama
Când sufletu-ţi pleca-va-n spre-alte zări.
Strofa 4
Şi vom dormi ca grâul sub zăpadă,
Ne-om linişti-n imaculatul ei,
Nădejdea noastră-n El n-are să cadă,
Vom învia cu primii ghiocei.