Mai este mult, Isuse drag, din zilele amare?
Acum Te-aştept plângand în prag, sfântă sărbătoare!
Sunt singur astăzi şi pribeag, pe marea furtunoasă;
Te-aştept, Isuse-n al meu prag în zori de dimineaţă.
Eu, în lacrimi şi în suspin, aştept o fericire
Ca-n raza ei să Te privesc, Isus, numai pe Tine.
Mi-e inima fior nespus după Isus s-apară,
Căci multă vreme s-a mai scris: „O, vino, primăvară!..."
Doresc să scap, o, Domnul meu, de-această tristă noapte,
La ţărmul limpezilor zări, să mă despart de toate!
Să-Ţi spun atunci ce-am întâlnit, în lumea de păcate;
Să-Ţi cânt, în veci, că m-ai iubit şi m-ai scăpat de moarte.
E-aproape vremea ce-o dorim, amurgul se aşterne;
Mireasma Ta, Isus iubit, mai mult se răspândeşte.
O, ţara mea, de când te-aştept s-apari în a mea cale,
Să-mi stâmperi dorul meu din piept, pe plaiurile tale...