Mi minor
O, Golgota, pamant, varf de deal fara flori
Harazita ai fost tu candva
/: Ca, pe-a-tale colini, sa se urce multimi,
Pe Isus spre a-L crucifica... :/
Parca-L vad cum, din ochi, lacrimi se prelingeau
Pe obraz si pe barba in jos;
/: Caci, pe umerii Sai, lemnul pus de calai
Apasa, apasa dureros... :/
Istovit de puteri, pe-al tau varf, Golgota,
In sfarsit, plin de rani, a ajuns!
/: Oameni rai si haini, cu priviri ca de caini,
Pentru-al lumii pacat, L-au strapuns... :/
Intre cer si pamant, pe lemn fu ridicat
Ca talhar intre alti doi talhari;
/: Setea-n piept Il ardea, insa nimeni nu-I da
Apa, desi era cata-n mari... :/
Prin vazduhul cernit, norii negri zubrau
Ducand vestea cea sumbra spre zari;
/: Lumea oarba statea si cu groaza-L privea,
Chiar si cei mai semeti carturari... :/
Ca-n bataie de joc, pe o trestie I-au dat
Un burete-nmuiat in otet,
/: Cand, din ranile Lui, pentru vina oricui,
Curgea sange de mare Profet... :/