Un lung tren ne pare viata; o Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne mai dam seama o Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte o Unde stam cate-un minut;
Pana sa ne mai dam seama, o Suna... pleaca... a trecut...
Iar durerile sunt statii o Lungi, de nu se mai sfarsesc,
Si, in ciuda noastra parca, o Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare o Inainte tot privim,
Vrem s-ajungem tot mai iute, o La vreo gara ce-o dorim.
Ne trec zilele... trec anii... o Clipe sfinte si dureri,
Asteptand, hraniti de visuri, o Noi momente de placeri.
Multi copii voiosi se urca. o - Cati in tren ne-am intalnit!... -
Iar cate-un batran coboara; o Trist, de forta istovit...
Vine-odata insa vremea o Sa ne coboram si noi...
Ce n-am da atunci, o clipa o Sa ne-ntoarcem inapoi?
Caci, pe cand privim in urma, o Plangem timpul ce-a trecut...
Suna gara vesniciei!... o Am trait, dar n-am stiut...