Din Neapole spre Macedonia Pavel a plecat
Si-n cea dintai cetate cu grabire a debarcat
Acolo cateva zile in sir el a sezut
La Filipi da la Filipi o ce minunat tinut
Intr-una din zilele acelea in ziua de sabat
Iesind afara din cetate si s-a indreptat
Spre rau sa caute un loc de rugaciune si s-a dus
Sa se inchine cu evlavie Domnului Isus
Langa rau se asezase Pavel stand de vorba cu niste femei
Caci erau stranse laolalta dupa cum au ele obicei
Pavel le vestea vestea cea buna
ca prin ea poti sa fii mantuit
Cum Isus batjocorit de lume pe calvar s-a jertfit
Si cum sta el acolo si le predica
Din viata Domnului Isus Si despre moartea Sa
Observa Pavel c auna din ele a primit
Cuvantul pe care cu dragoste el l-a vestit
Caci Domnul ii deschise inima si a crezut
In cele ce auzise si indata a priceput
Ca trebuie sa se desparta de acele femei
Si indata a fost botezata ea si casa ei
Femeia aceea tematoare de cuvantul adevarului
Nu era doar decat o crestina ce pasea pe calea Domnului
Dar avea o inima deschisa si de aceea Domnul o iubea
Veti fi dragi surori si voi iubite de veti face ca si Lidia
Si dupa ce a fost botezata casa ei si ea
Spre Pavel si spre toti acei care-l insoteau
Cu dragoste a privit zicand ;Daca ma socotiti
Ca-s credincioasa Domnului azi oaspetii mei fiti
Cu totii au intrat in casa ei si au ramas
Siliti ca si la ea sa faca un popas
O cat de multa dragoste fata de ei si-a aratat
Surorilor aceasta fapta-i demna de urmat
Fiti ca Lidia in cuget si-n credinta
si in fapte de asemeni fiti
Daca vreti ca in ceruri o rasplata
de la Domnul Isus sa primiti
Caci unind credinta si cu fapta
impliniti intocmai pe pamant Ceea ce Domnul Isus va cere prin al Sau Sfant Cuvant.
Amin