Mi bemol
Suntem dusi si clatinati, o Zbuciumati, pe-al marii chin,
De furtuni si zile sumbre, o Care peste mine vin.
Intr-o tara unde,-n veci, o Nu coboara umbre reci,
Vei vedea cu ochii tai, cum ai sa pleci.
Cor: In curand, zorii vor veni o Si, in cer, acasa vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce lasase-atata chin.
Unii sunt flamanzi aici, o Altii n-au unde dormi;
Multi sunt cei ce locuinta o Au, in locuri reci, pustii.
Ne-ntrebam: de ce-i asa? o Si raspuns vrem a avea,
Dar Cuvantul Lui ne spune voia Sa.
Incercari ne coplesesc, o Nu-ntelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n o Tara bucuriilor!
Din cer, ochii Domnului o Pasii vad ai orisicui;
Ne-ocroteste, in mod tainic, harul Lui.
Ispititi suntem ades o Si-actionam necugetat...
Plange inima zadarnic, o Omul nu e mangaiat:
Doamne, nu pot sa pricep, o Bine sa vad unde-astept,
Insa raul imi loveste al meu piept.