La minor
Venind la regele iudeu, o Isaia murmura cu jale:
„Asa vorbeste Dumnezeu: o «Fa randuiala casei tale,
/: Caci vei fi dus, din patul tau, o Jos in tarana cea din vale!»" :/
Iar regele s-a-ntors plangand o Si-a zis, cu fata la perete:
„Tu stii, Parinte bun si sfant o Ca Tu mi-ai pus pe maini pecete,
/: Ca am umblat curat si bland, o Si n-au fost patimi sa ma-mbete..." :/
Vazand Stapanul cel suprem o Acele lacrime umile,
El, Care stie ca suntem o Doar umbre pale si fragile,
/: I-a prelungit al vietii ghem o Cu cinsprezece ani de zile. :/
Si daca mult s-a bucurat o De ani-acestia Ezechia,
Strigati cu toti in lung si-n lat o Si dati de veste bucuria,
/: Ca, iata, noua ni s-au dat o Nu cativa ani, ci vesnicia! :/