Do minor
Stiind ca robia sfarseste, o Un duh diabolic, cumplit
Patrunde-n Egipt si starneste o Ideea de-a fi nimicit
Copilul ce-avea sa dezlege o Tot lantul robiei de fier...
Si, astfel, toti pruncii din Gosen o Se-arunca in Nil, nestingher.
Prin el, misunau crocodilii o Cu ochii flamanzi, pradatori;
Nicicand nu faceau pe umilii, o Acum, toti sunt induratori!
Pe Nil, micul Moise pluteste, o Intr-un leganut linistit;
Pe valuri refugiu-si gaseste, o Caci la Faraon n-a gasit.
Dar valuri vibrande, miloase o L-au imbratisat pe copil...
Prin unde-i cantara duioase o Cantari, leganandu-l gentil.
Cu fosnet apoi palmierii, o Prin vant in susur cristalin,
Prin freamat si cocotierii o De pasari in cantec divin.
Departe-n suspin, surioara o Privea spre al ei fratior
Cand, iute, spre el se indreapta o Un brat dulce, mangaietor...
Iar Moise ajunge la mama, o Ce l-a alaptat cu mult dor,
Caci Ochiul ce vesnic vegheza, o I-a fost chiar atunci Salvator.
Din leagan, iesise copilul; o Din El, Domnu-a scos din nevoi,
Din jugul robiei, poporul o Celui ce ne-a scos si pe noi...
Sortiti fost-am si noi la moarte, o Dar din valul mortii ne-a smuls
Un Print care ceruri strabate o Si numele Lui e Isus!