Sã ard de sete tot, n-aş bea
Din apele stricate
Ce le-ntâlnesc în calea mea
Prin lumea de pãcate.
Sã mor de foame tot n-ating
Mâncãruri otrãvite
Spre care ne-ncetat mã-nping
Pãcate şi ispite.
Sã mor de frig nu mã-ncãlzesc
La focuri vinovate
Pe unde slugile pândesc
Inimi îndurerate.
Sã pier în drum, tot n-aş intra
În casa blestematã
Care-ar zdrobi şi-ar întina
Iubirea mea curatã.
Sã umblu gol, tot n-am sã-mbrac
Ce diavolul-mi întinde.
Sã zac bolnav, sã fiu sãrac
Pe Domnul nu-L voi vinde.
Mai bine plâng acum un ceas
Cu Domnu-n pãrtãşie,
Decât fãrã Christos rãmãs
Sã plâng o veşnicie.