Sântem duşi şi clãtinaţi, zbuciumaţi pe-al mãrii chin
Prin furtuni şi zile sumbre care ne-ncetat tot vin...
Într-o ţarã-n veci de veci nu coboarã umbre reci
Vei vedea cu ochii tãi când ai sã pleci.
În curând zorii vor veni
Şi în cer acasã vom sosi
Abia atunci pricepe-vom deplin
Dumnezeu de ce-a lãsat atâta chin.
Unii sânt flãmânzi aici, alţi n-au unde dormi
Mulţi sânt cei ce locuinţa au în locuri reci, pusti
Ne-ntrebãm de ce-i aşa şi rãspuns noi vrem afla
Dar cuvântul Sãu ne spun: "Voia Sa ".
Încercãri ne copleşesc, nu-nţelegem rostul lor
Dar aceasta este calea-n ţara bucuriilor.
Din cer, ochii Domnului paşii vãd ai orişicui
Ne-ocroteşte-n mod tainic, harul Lui.
Ispitiţi sântem ades şi-acţionãm necugetat
Plânge inima zadarnic, omul nu e mângâiat.
Doamne, nu pot sã pricep, bine sã-mi rãspunzi aştept
Însã rãul îmi loveşte al meu piept.