EU SUNT ACEL CE NU AVEAM PE NIMENI
ATUNCI CÂND LA BETEZDA SUFEREAM
PE PATUL MEU BOLNAV DE MULTĂ VREME
SPERANŢĂ DE MAI BINE NU AVEAM
ZĂCEAM PLÂNGÂND ACOLO LA PRIDVOARE
DE-ATÂŢIA ANI DE TOŢI CEI DRAGI UITAT
AŞ FI INTRAT LA TULBURAREA APEI
SĂ FIU ŞI EU DE BOALĂ VINDECAT
DAR CINE OARE SĂ MĂ BAGE-N APĂ
ERAM DE TOATĂ LUMEA OCOLIT
CĂ NICI DOI BANI NU S-AR FI DAT PE MINE
O, CÂT DE MULT AVEAM DE SUFERIT
DAR ÎNTR-O ZI UN OM VENI LA MINE
EL M-A PRIVIT CU MILĂ ŞI MI-A SPUS
M-A ÎNTREBAT DE VREAU SĂ MĂ FAC BINE
O DOAMNE, N-AM PE NIMENI I-AM RĂSPUNS
SCOALĂ-TE MI-A ZIS ATUNCI STRĂINUL
RIDICĂ-ŢI PATUL, UMBLĂ MI-A MAI SPUS
ÎNDATĂ SĂNĂTATEA MĂ CUPRINSE
ŞI PE PICIOARE IATĂ C-AM AJUNS
DAR DUPĂ-ACEEA M-A GĂSIT ÎN TEMPLU
ACEL STRĂIN ŞI MI-A VORBIT DUIOS
M-A SFĂTUIT SĂ NU MAI FAC PĂCATE
ŞI AM AFLAT CĂ E ISUS HRISTOS