Sunt un pribeag fără de tara
Rătăcitor prin lung pustiu
Dar am in ceruri o comoara
Si tara mea-i in veşnicii.
Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul
Sa nu mai fiu un peregrin
Căci după ce-am sa trec Iordanul
Se va sfârşi al meu suspin.
Voi arunca a mea povara
Eliberat sub crucea grea
Nădejdea mea nu o sa moara
Si voi intra-n odihna Sa.