Mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul
Sa ascult ce spune polaia si-apoi ce spune vantul
Si deslegandu-mi mintea de gandurile rele
Sa inteleg mesajul covorului de stele
Din noptile de vara cu miez de viata noua
Cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua
Cand vantul care sulfa din ce in ce mai rece
Imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece
Prin vajaitul parca din ce in ce mai tare
Imi aminteste vantul caci vine gerul mare
Ce stinge picatura de viata din natura
Si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura
Insa intre arsita din zilele de vara
Si iarna-n care totul parca-I sortit sa moara
Exista o toamna lunga atat de minunata
Ca o speranta-n lume de Dumnezeu lasata
Toamna vei culege doar rodul mincii tale
Cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale
Caci toamna-I foarte dreapta ea este ea sau buna
Stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna
Ce-I multi cuprinsi de groaza privesc bolta pstie
Caci sau trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie
Ai ochii lini de lacrimi si inima amara
Privind la vremi pierdute din zilele de vara
Mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul
Sa ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul
Si deslegandu-mi mintea de gandurile rele
Sa inteleg mesajul covorului de stele
/: Ti-ai pus vreodata-n taina mareate intrebare
In toamna sufleteasca ce aduni tu in hambare
Caci universal are o lege neschimbata
Ce semeni vei culege in toamna ce te-asteapta :/