Acceleratul vine,ce merge către cer;
El intră-n staţiune,pe drumul cel de fier
Vezi,sună clopoţelul şi şeful dă semnal,
Macazul loc îşi are iar drumul duce-n deal.
Voi copii vă suiţi,Păcătoşi vă grăbiţi !
Deci cu toti,mari si mici,
Vă grăbiţi de vă suiţi !
Băgaţi bine de seamă,să nu vă rătăciţi,
În gară-s multe trenuri,în cel bun vă suiţi !
Staţiunile pe hartă,de cauţi,tu le găseşti
Căinţa şi Sfinţenia,apoi în Cer soseşti.
O poartă foarte-ngustă,întâi tu ai să treci,
Să-ţi cumperi şi biletul
căci altfel n-ai să pleci
Moneda e Credinţa,cu care poţi plăti,
Căci numai,doar cu dânsa tu poţi călători.
Te urcă-n clasa-ntâia;comod călătoreşti
Bogatul şi săracul,în tren,tu întâlneşti.
Călătoreşti într-una,făr’ ca să te cobori;
Şi sigur vei ajunge,în Cer,ca dus de nori.
Acolo întâlni-vei pe toţi cei mântuiţi
În mijloc Mieluşelul,iar ei,preafericiti.
Oştiri nenumărate de coruri îngereşti,
Nicicând n-ai să te saturi,
măcar ca să-i priveşti.
Aruncă la bagaje,dorinţele lumeşti
Şi grijurile toate,de cele pământeşti,
Te suie-apoi în trenul Cristos şi Harul Său
Şi vesel vei ajunge,chiar lângă Dumnezeu.