Atuncea cand am fost cazut
In maini de sange pline
Atatia oameni au trecut
Sirag pe langa mine
Si multi cu jale m-au privit
Cazut acolo-n cale.
Dar vai! Niciunul n-a venit
Din tina sa ma scoale.
Niciunul nu s-a-ndoiosat
Sa-mi stearga plansu-n gene.
Tu singur Te-ai apropiat
Isus, Samaritene!
A mele rani adanci, le-ai uns
Durerea sa se-aline;
Iar eu la pieptul Tau ascuns
Plangeam, ramii cu mine.