Somnul de Noapte

Copleşit eu în somnul de noapte
Când deodată-n a inimi poartă!
Auze-am o bătaie uşoară
Şi o voce strigând de afară.

Cor Era El, era Domnul vieţi,
Ce bătea ne-ncetat tot mereu,
O, deschide acum a ta poartă
Răsuna vocea lui minunată

Iar în noaptea ce-a neagră a lumii
Mă zbăte-am ca un peşte pe mal,
Copleşit, de păcatele humi
Auzeam vocea Lui eu din val

M-am trezit, şi de-odată în faţă
Am văzut strălucind minunat.
Era Domnul fiinţa măreaţă!
Pe-a Lui braţe de jos m-a luat.